Ca să evităm tragediile, poliția trebuie să asigure securitatea echipajelor medicale de urgență

Ca să evităm tragediile, poliția trebuie să asigure securitatea echipajelor medicale de urgență
Like Tweet Pin it Share Share Email

”De regulă” și ”cu ajutorul” sunt sintagme pe care le întâlnim prea des în legislația românească și care, din păcate, pot face diferența dintre viață și moarte, dintre a fi în siguranță și a te trezi victima unei agresiuni. Pe fondul acestui ”de regulă” și în absența unor reglementări clare, s-a ajuns în situația în care, în tot mai multe localități din țară, polițiștii refuză să însoțească echipajele de pe ambulanțe, în situații în care aceștia transportă bolnavi psihic sau persoane care prezintă vădite tendințe de violență sau potențial violente.

La baza acestui fenomen, semnalat de a asistenții medicali din Serviciile de Ambulanță Publice, reprezentați de Uniunea Națională a Sindicatelor Asistenților Medicali din Serviciile de Ambulanță (U.N.S.A.M.S.A.) stau prevederile ambigue ale Legii 487/2002, a sănătății mintale și a protecției persoanelor cu tulburări psihice. Potrivit actului normativ, transportul unui bolnav psihic, agresiv sau potențial agresiv, către spital sau de la un spital la altul, se realizează ”de regulă”, prin intermediul serviciului de ambulanță, iar cazul în care comportamentul persoanei în cauză este vădit periculos, transportul acesteia la spital se realizează ”cu ajutorul” poliției, jandarmeriei, pompierilor, în condițiile respectării tuturor măsurilor posibile de siguranță.

Numai că, pe fondul lui ”de regulă” și ”cu ajutorul”, echipajele de poliție refuză să se urce în cabină, alături de personalul medical al ambulanței, pentru a supraveghea  împreună pacientul agresiv pe timpul transportului. Evident, o situație care pune în pericol viața pacientului, care poate oricând să deschidă ușa mașinii, dar și viața șoferului și a asistentului și medicului de pe ambulanță. Situația este cu atât mai absurdă cu cât, atunci când este nevoie, polițiștii sunt cei care imobilizează un bolnav agresiv și, potrivit propriilor regulamente ale Ministerului Afacerilor Interne, tot polițiștilor le revine și sarcina de a-l supraveghea, pe toată perioada imobilizării.  Deci și în timpul transportului către spital sau între diferite unități spitalicești, în cabină, alături de medic și de asistentul de pe ambulanță.

Mai mult, potrivit aceleiași Legi a sănătății mintale și a protecției persoanelor cu tulburări psihice, un medic sau un asistent medical nu poate decide internarea unui pacient bolnav psihic, fără ca acesta să-și dea consimțământul, în timp ce un polițist, după ce constată că bolnavul reprezintă un pericol iminent pentru cei din jur, dar și pentru sine, poate întocmi un raport în baza căruia propune internarea pacientului violent, chiar dacă acesta refuză.

Stimați colegi,

În realitatea anului 2019, viața echipajelor de pe ambulanță și a bolnavilor agresivi este pusă serios în pericol, cât timp polițiștii refuză să se urce în salvări și, invocând proceduri operaționale interne, se rezumă să escorteze cu mașina din dotare ambulanța, fără a avea nicio secundă control pe ceea ce se întâmplă în interior cu pacientul, cu personalul medical, cu șoferul și chiar cu aparatura, toate puse în pericol. Deși parte a aceluiași minister, se pare că o colaborare optimă între cele două instituții nu este posibilă în acest moment.

Prin arhive, susțin asistenții medicali de pe ambulanțe, ar exista un protocol din 2006, încheiat între Ministerul de Interne și Ministerul Sănătății, în care se prevede instituirea, ca ”principiu de intervenție, regula muncii în echipă mixtă (medic psihiatru/de familie, asistent medical/social, cu ajutorul poliției, jandarmeriei și pompierilor), în cazurile în care tulburările mintale și comportamentul unui bolnav psihic prezintă un risc major de săvârșire a unor acte de agresivitate, în vederea transportării acestuia la unitatea de psihiatrie cea mai apropiată și care are asigurate condiții de asistență specifice”. Tot în acest protocol se specifică și faptul că transportul se face cu ambulanța, dar însoțită de polițist, singurul în măsură să introducă pacientul în mașina salvării, chiar dacă acesta se opune.

Vă rog să remarcați, dragi colegi, că și aici avem de-a face cu aceeași sintagmă, ”cu ajutorul”, fără ca nimeni să oblige polițistul, jandarmul sau pompierul să urce alături de echipajul medical, pe care îl lasă lipsit de orice siguranță. De aceea, consider că se impune o modificare a Legii sănătății mintale, cu reguli clare, din care să dispară ”de regulă” și ”cu ajutorul” și încheierea unor protocoale cu prevederi la fel de clare, între Ministerul Afacerilor Interne, Departamentul pentru Situații de Urgență din subordinea aceluiași minister și Ministerul Sănătății, astfel ca securitatea pacienților și a echipajelor de pe ambulanțe să nu mai poată fi pusă în pericol.

Comentarii (0)

Lasă un răspuns