Când PSD face opoziţie la PSD

Când PSD face opoziţie la PSD
Like Tweet Pin it Share Share Email

Recunosc, sunt nouă în Parlamentul României. Sunt la primul mandat şi mi-am propus ca în aceşti patru ani să contribui, prin experienţa pe care am căpătat-o în activitatea desfăşurată, la bunul mers al sistemului medical din România. În acelaşi timp, sunt atentă la tot ceea ce înseamnă declaraţii şi strategii politice, asta pentru că vreau să învăţ din experienţa colegilor cu mai multe mandate. Multă lume mi-a spus că politica se învaţă la locul de muncă: „stai, asculţi, faci conexiuni şi vei înţelege, în timp, cu ce se mănâncă politica”.

Zis şi făcut! Am fost atentă să urmăresc tot ceea ce are legătură cu Ministerul Sănătăţii şi cu CNAS. Am ascultat declaraţiile colegilor atât din coaliţia de guvernare, cât şi din opoziţie. Având expertiza anilor petrecuţi la UPU Brăila, experienţa anilor petrecuţi alături de pacienţii mei, am ajuns la concluzia că actualul ministru este foarte slab. Un ministru fără viziune, fără experienţă managerială, cu mari lacune profesionale, cu mari semne de întrebare în ceea ce priveşte doctoratele pe care le are. Am cântărit atât argumentele celor care laudă activitatea domniei sale în Ministerul Sănătăţii, cât şi acuzaţiile celor ce se află în opoziţie şi care, trebuie să spun asta, coincid cu punctele mele de vedere.

A urmat o moţiune adresată dlui. Bodog, care nu a avut voturile necesare pentru a trece. Am înţeles, parlamentarii din coaliţia de guvernare au majoritatea şi au votat în bloc pentru susţinerea colegului lor social democrat. Că au venit unii dintre psd-işti, de profesie medici, care m-au felicitat pentru discursul avut, spunându-mi că sunt de acord că ministrul nu este bun dar că au votat cum le-a cerut partidul, e un soi de comportament care face parte din felul în care, încă, învăţ „cu ce se manâncă politica”.

Problema a apărut zilele trecute când am văzut un mare şef PSD, fost ministru şi la transporturi şi la interne, un fel de lider nedeclarat al grupului de la Cluj, care a declarat pe un post naţional de televiziune că Ministrul Sănătăţii este cel mai slab membru al guvernului şi că nu înţelege ce caută pe acea funcţie. În acel moment am devenit confuză. Ioan Rus spune că ministrul Bodog nu are ce caută pe acea funcţie. Păi, stau şi mă-ntreb cum a ajuns domnul Bodog ministru? Nu a fost susţinut de către psd-işti? Poate că nu a fost susţinut de către toţi psd-iştii, dar atunci se pune întrebarea de ce nu au dat un vot în favoarea demiterii acestuia? Concluzia este că, în virtutea disciplinei de partid, social-democraţii îşi apară aleşii politici, dar nu se sfiesc să le facă praf imaginea. Adică, susţinere şi opoziţie în aceeaşi formaţiune politică. Un fel de „recunoaştem, e incompetent, nu are ce căuta pe acea funcţie, dar e al nostru”.

Genul acesta de politică din interiorul PSD mă amuză, dar, în egală măsură, mă îngrijorează. Mă amuză pentru că ştiu sigur că ceea ce se întâmplă trădează o luptă internă pentru putere şi ciolan. Mă îngrijorează pentru că am înţeles, în anii petrecuţi alături de bolnavi, că astfel de comportamente nu aduc nicio îmbunătăţire sistemului medical, din contră, dăunează grav sănătăţii.

Comentarii (0)

Lasă un răspuns